Leziunea de menisc

Leziunile de menisc reprezintă ruptura parţială sau totală a meniscului ce apare la o mişcare bruscă de torsiune sau de rotaţie a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc.

Cele două meniscuri (intern şi extern) pot fi lezate uşor printr-o mişcare de rotaţie a genunchiului în timpul unui efort susţinut. Leziunile de menisc pot fi posttraumatice sau degenerative, iar gravitatea unei rupturi depinde de localizare şi extensie.

Orice activitate care determină răsucirea forţată/cu putere a genunchiului, ori rotirea acestuia sau oprirea bruscă şi întoarcerea, poate duce la apariţia unei leziuni de menisc. Acestea apar de multe ori în timpul practicării sportului de performanță.

Cu trecerea anilor, ţesutul se uzează şi este mai predispus la leziuni. Doar o răsucire uşoară la ridicarea de pe scaun poate fi suficientă pentru a provoca o leziune, în cazul în care meniscul este degenerat odată cu înaintarea în vârstă.

Principalul simptom în cazul leziunilor de menisc, este durerea, însă, de cele mai multe ori, aceasta este asociată cu:

• rigiditatea şi umflarea genunchiului;
• blocarea genunchiului;
• senzaţie de instabilitate a genunchiului;
• imposibilitatea de a face o mişcare completă de flexie/extensie.

Când răsucim sau rotim genunchiul, simptomele se agravează şi apar dificultăţi atunci când încercăm să îndreptăm complet piciorul. În cazul în care ridicăm obiecte mai grele putem avea senzaţia de cedare a stabilităţii pe picioare. Pacienţii pot percepe un zgomot sau un „click” atunci când apare leziunea de menisc, iar cei mai mulţi dintre ei îşi desfăşoară în continuare activitatea de zi cu zi, în ciuda leziunii de menisc. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul vă deveni treptat mai rigid, mai umflat şi mai dureros. Fără tratament, o bucată de menisc se poate desprinde şi se poate deplasa în articulaţie. Acest lucru poate duce la apariţia genunchiului blocat (pacientul neputând efectua flexie/extensie completă de genunchi).